Un nou inceput

Astazi doresc sa incep o  noua sectiune pe blog, la fel de noua precum va fi si experienta ce urmeaza. Au mai ramas zile (in sfarsit!) pana cand il voi cunoaste pe bebelusul ce a cuibarit in burtica aproape 9 luni. Il voi cunoaste pe autorul masacreleor asupra vezicii, coastelor, asupra stomacului, pe aruncatorul de flacari pe esofag; motiv de insomnii, griji, intrebari, nelamuriri, greturi matinale, dar si de iubire cum nu a mai fost si nu cred ca va mai fi.

Va voi povesti despre noutatile din vietile noastre, despre pregatiri, emotii, si toate incercarile la care ne va supune puiul de om, dar si rolurile de parinti.

Pana la urmatorul articol, vreau sa va spun ca nu am emotii in legatura cu nasterea, ca abia astept sa se intample, si ca emotiile mele vor aparea odata cu marea intalnire si provocarile ce urmeaza.